15 noiembrie 1987, ziua care nu se uită

Umiliți de autoritățile comuniste și sătui de lipsuri, foamete, frig, cozi interminabile la alimente și restricții, sute de muncitori ai uzinelor de tractoare și camioane din Brașov au ieșit în stradă la 15 noiembrie 1987 și au scandat, pentru prima oară, împotriva regimului condus de dictatorul Nicolae Ceaușescu. Era o simplă zi de duminică atunci când a început revolta populară îndreptată împotriva autorităților comuniste.

Revolta a fost declanșată la Uzina de Autocamioane „Steagul Roșu”, printr-o grevă spontană începută în noaptea zilei de 14 noiembrie, la schimbul 2. Muncitorii și-au primit salariile care erau mult micșorate, fără vreo explicație de la conducerea societății. Angajații care intrau la schimbul 3 au refuzat să înceapă lucrul, iar în dimineață zilei de 15 noiembrie li s-au alăturat și colegii din celelalte schimburi.

Adunaţi în faţa Palatului Administrativ, unde se afla conducerea întreprinderii, cei aproximativ 400 de oameni au pornit spre sediul Prefecturii oraşului, iar pe traseu li s-au alăturat şi alţi braşoveni. Pe drum au scandat împotriva regimului, au ars steagurile roșii ale partidului și au înălțat tricolorul românesc. Protestatarii au spart ferestrele și birourile sediului PCR și au incendiat portretul cu chipul dictatorului Nicolae Ceaușescu.

Refuzul autorităţilor comuniste de a dialoga cu demonstranţii a provocat luarea cu asalt a sediului Comitetului Judeţean al Partidului Comunist Român, unde oamenii au descoperit alimente de negăsit în magazinele din ţară, ceea ce le-a sporit indignarea.

În 22 noiembrie, trei studenţi de la Facultatea de Silvicultură din Braşov s-au solidarizat cu mişcarea muncitorilor, protestând împotriva arestării acestora, prin expunerea, în faţa cantinei din Complexul studenţesc, a unei pancarte pe care scria „Muncitorii arestaţi nu trebuie să moară!”. Au fost imediat arestaţi şi anchetaţi. Exmatriculaţi din facultate, ei au fost trimişi în oraşele natale unde au fost angajaţi ca muncitori necalificaţi.

La 30 noiembrie 1987, s-a încheiat urmărirea penală a participanţilor la revolta din 15 noiembrie, 61 de persoane fiind trimise în judecată pentru „ultraj contra bunelor moravuri” şi „tulburarea liniştii publice”. În cadrul sentinţei penale din 3 decembrie, cei 61 de inculpaţi au primit condamnări între 6 luni şi 3 ani închisoare, pedepsele urmând a fi executate prin muncă corecţională. Doi dintre inculpaţi au mai primit încă 1 an de închisoare pentru încercarea de fugă în Iugoslavia, 26 au fost condamnaţi la executarea prin muncă corecţională. Ceilalţi au fost condamnaţi la 2 ani cu suspendare, însă şi ei au fost transferaţi fiecare la alt loc de muncă în oraşe cât mai îndepărtate. Abia după 1989 cei condamnaţi s-au putut întoarce acasă.

La acea vreme, presa din România nu a publicat nici cea mai vagă informaţie privind revolta muncitorilor din Braşov, însă evenimentul a fost prompt comentat de mass-media internaţionale, constituind un semnal vizibil al crizei regimului comunist. Revolta anticomunistă de la Braşov, din 15 noiembrie 1987, a fost evenimentul politic major care avea să anunţe prăbuşirea iminentă a comunismului în România, prefaţând, în ciuda reprimărilor care au urmat, revoluţia din decembrie 1989.